So…

În dimineața asta, nu pot zice că m-am trezit cu chef, dar imediat ce m-am ridicat din pat, mi-a venit cheful să scriu. Deci, iată-mă aici.

A trecut mult timp de când nu am mai scris, timp în care în viața mea s-au întâmplat multe, mai mult sau mai puțin plăcute. Ca să rezum în câteva cuvinte: am avut o vară absolut superbă (fiecare moment petrecut acasă e unic), am început un nou an universitar (mult mai interesant decât primul), mi-am pierdut într-un mod tragic cel mai drag prieten ( care știu că acum e undeva unde îi mai bine) și Miha s-a întors acasă (probabil nu pentru mult timp :(…).

În viața mea se petrec schimbări, încep să văd și să gândesc lucrurile în alte moduri și uneori asta mă face să nu mă simt prea confortabil. Uneori mă simt singură, dar mă consolez cu ideea că îs puțin ”paranoia”. Probabil ar trebui să dau mai mare importanță persoanelor din jurul meu care îmi sunt mereu alături.

Săptămâna viitoare voi împlini 21 de ani. Mi se pare așa mult. Dar, asta e, timpul trece, sau..noi trecem prin el.

Cam atat…see u!

Published in: on November 14, 2011 at 9:24 am  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Back to Canada City

Mereu persoanele care îmi spun ”mai scrie ca îți citesc blog-ul” îmi dau așa un impuls să mai scriu.

Postul de astăzi e scris datorită unei discuții cu Simona, o prietenă din copilărie, căreia îi este la fel de dor ca și mie de vremurile petrecute împreună când eram mai mici. Discuția cu ea m-a făcut să-mi amintesc de multe și să-mi dau seama că încă nu e târziu să mă bucur de micile nebunii ale copilăriei (nu că nu aș face asta:))) ). Ne-am amintit împreună de o grămadă de fapte trăsnite din copilărie.

Astăzi mi-am mai amintit și de un lucru neplăcut din copilărie, cel mai neplăcut. Ziua de 15 iunie este o zi tristă pentru toate persoanele care l-au cunoscut pe tata. Dar asta e viața, mergem înainte. Sunt mândră de tatăl pe care l-am avut și chiar dacă mi-a fost alături doar 6 ani, totul a rămas clar în mintea mea.

Mda, asta e..

Momentan sunt acasă : Canada City:P..am terminat cu bine sesiunea și încerc să mă bucur din plin de vacanță. Mă relaxez la filme cu Sarmi și aștept să vină și la restul vacanța. Mi-am propus să citesc vacanța asta, și am început cu Dumnezeu nu joacă zaruri-Edmond Constantinescu și Idiotul-Dostoievski (vorba profului L.A.: ”nu se amesteca nimic în cap”).

E așa frumos acasă! Sper să mă reaxez cât mai mult și din toamnă să revin cu forțe proaspete!

 

 

Published in: on June 15, 2011 at 9:54 am  Comments (4)  
Tags: , , , , , , ,

Revin în forță???!!!

Hello!

Să zicem că am revenit pe aici. Sper să rezist cât mai mult.

Și, ce sa scriu..o să scriu de ce s-a mai întâmplat în viața mea în ultima vreme.

Momentan sunt în mijlocul unei sesiuni foarte stresante, care merge foarte bine până în prezent, dar se preconizează că greul abia acum începe. Sper să trec cu bine peste ultimele 2 examene și să mă bucur din plin de vacanță.

Dar, de când cu sesiunea și cu trecutul rar pe la facultate, deja mi-e dor de colegii de grupă. Sunt niște persoane așa deosebite. Le ador pe toate. E singurul lucru pentru care regret că vine vacanța. A fost un an așa frumos! Superb!

Mi-e așa dor de casă. Mi-e dor de mama, care-mi spune la telefon mereu că mă așteaptă acasă să-mi facă salată până mă  satur, mi-e dor de Sarmi care îmi scrie în fiecare mesaj că mă iubește și așteaptă să vin odată acasă. Mi-e dor de prietenii mei cu care pierd nopțile de vară în fața porții. Mda, eu și dorurile mele.

Mda, gata cu fotosinteza:)))

Și mi-e dor..mi-e dor sa-mi fie dor, da-i mai bine fără dor..și, poate am și un alt dor..tot de ala ciudat și îndepărtat..;;)

Acum tot ce îmi doresc e să termin sesiunea neștiind ce-i aia restanță și să mă bucur din plin de vacanță și de toate persoanele cu care mă voi revedea.

Și vacanța asta sper să trec cât mai des pe aici!

 

Published in: on June 4, 2011 at 1:14 pm  Leave a Comment  
Tags: , ,

Allan Pease

Numele sau este Allan Pease. Nascut in Melbourne, in 1952, Allan Pease si-a inceput cariera foarte devreme. La varsta de 10 ani castiga bani vanzand bureti de vase din usa-n usa. La 17 ani era numarul 1 in vanzari, pe plan national, la o companie care vindea oale si cratite. Patru ani mai tarziu realiza o mare performanta: era omul care, in primul an de munca, reusise sa vanda asigurari de viata in valoare de 1 milion de dolari.

Prin discursurile sale la diferite intalniri a iesit la iveala si talentul sau: Allan Pease este un foarte bun vorbitor in public. Acest prim succes l-a facut sa scrie prima sa carte: “Limbajul trupului” – care a fost un bestseller (vandut in peste 12 milioane de exemplare in intreaga lume).

In 1990 a intalnit-o pe cea care avea sa-i devina sotie, Barbara. Patru ani mai tarziu, o frauda din partea unui prieten apropiat il lasa fara nimic.

1994 a fost un an nefericit pentru Allan Pease – tot atunci descoperea ca are cancer la tiroida. A fost operat si a reusit sa mearga mai departe. Impreuna cu sotia sa a inceput o actiune in justitie pentru a recupera banii pierduti in urma fraudei, dar, in scurt timp, si-au dat seama ca acest lucru nu avea sa-i ajute cu nimic. Au decis sa schimbe ceva in viata lor si atunci au schimbat locul: s-au mutat in Anglia. Dupa trei ani de studiu asupra relatiei barbat-femeie, s-a “nascut” un alt bestseller, “Why Men Don’t Listen & Women Can’t Read Maps”. In scurt timp, Allan Pease a devenit celebru, cu numeroase aparitii in emisiuni de succes, la radio sau la TV, in toata lumea.

Anul 2000 a fost, din nou, un an tragic. Era diagnosticat, pentru a doua oara, cu cancer, de data aceasta la prostata. Doctorii i-au spus ca mai are doar trei ani de trait, dar el si sotia lui au refuzat sa creada acest pronostic. A ales, pur si simplu, sa traiasca. A facut tot ce se putea, a studiat si, peste doi ani, a scapat de blestemul cancerului si acum este mai sanatos ca niciodata.

Azi activeaza in cadrul propriei firme de training, cu baza in Australia, si tine seminarii in peste 30 de tari. A scris numeroase carti impreuna cu sotia sa, Barbara, traduse in 50 de limbi si vandute in peste 20 de milioane de exemplare. Dintre acestea, cateva au fost traduse si in limba romana: “Intrebarile sunt, de fapt, raspunsuri”, “De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda”, “Enciclopedia limbajului trupului”, “El e cu minciuna, ea vorbeste-ntruna”, “Limbajul vorbirii – arta conversatiei”, “Limbajul trupului – cum pot fi citite gandurile altora din gesturile lor (182 de ilustratii)”, “Cat de compatibili sunteti. Manualul relatiilor”, “Abilitati de comunicare” si audiobook-ul “De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda?”.

Published in: on February 18, 2011 at 1:14 pm  Leave a Comment  
Tags: , ,

LA MULȚI ANI, MIHA!

Cred că e a 5-a oară când încep să scriu postul asta. Da nu-mi iese așa cum vreau, probabil din cauza fapului că persoana despre care vreau să scriu e atât de deosebită încât îmi  găsesc cu greu cuvintele.

În cei 23 de ani care au trecut din viața ei, a trecut prin multe,poate  prin câte alții au trecut in 50 de ani. Ea e sora perfectă și prietena cea mai bună. Mi-a fost alături la bine și la greu și n-aș putea să-i mulțumesc niciodată așa cum ar merita.

Îmi lipsește în fiecare zi din săptămână și mi-e greu când e departe. Cel mai greu mi-a fost când a fost in Spania, iar unul dintre cele mai frumoase momente..aici e greu, pentru că nu aș putea alege unul anume. Au fost multe momente frumoase: surprizele in legătura cu laptop-urile, ieșirile în oraș, plimbările prin Copou în timpul liceului, drumurile la Oradea, bronzul neuniform din Apa Sucevei, râsetele din serile când eram mici și dormeam împreuna în camera noastră preferată, serile în care gătim, facem curat și multe alte mii de momente..aaa și 3D-urile, normal;)).

Astăzi nu pot să-i urez decât să rămână aceeași soră minunată, aceeași persoană deosebită, și să mă cheme cât mai curând la nunta-n tenișiJ)), care de ce nu, să fie făcută pe un stadion:)))))))..

LA MULȚI ANI, MIHA!

Să trăiești frumos în fiecare zi!

Published in: on January 16, 2011 at 8:51 pm  Comments (4)  

M-am gandit sa mai scriu..

Postul acesta m-am hotărât sa-l scriu datorită unui  comentariu primit pe facebook de la un fost coleg, care a zis că-mi mai citeşte blogul când mai scriu.

Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme nu prea am mai avut chef să mai scriu. Şi s-au întâmplat atât de multe încât acum nici nu ştiu despre ce să vorbesc!

Pot spune că am început şi eu să mai trăiesc cât de cât pe cont propriu. Viaţa de student e foarte frumoasa, mai ales când ai alături de tine persoane atât de dragi.

Vorbind de persoane dragi, pot spune că am cunoscut foarte multe în această perioadă. Am nişte colege de cameră extraordinare, fete deosebite care îmi sunt alături mereu. Colegii de grupă sunt aşa cum mi-am dorit. Sunt haioşi, prietenoşi şi genul de persoane pe care vrei să le ai aproape mereu. Profesorii sunt oameni la fel de deosebiţi şi merg cu drag la facultate de fiecare data. Fiecare oră petrecută acolo mă face să mă bucur tot mai mult de ceea ce am ales.

Pe de altă parte mi-e dor de prietenii făcuţi în liceu. Mi-e dor de discuţiile cu Bia şi Miha, de zâmbetul Dianei, de “certurile” cu Caty, de nervişorii Alexandrei şi Simonei, de îmbrăţişările Ionelei, de pupicii de noapte bună a Simonicăi şi nu în ultimul rând de lungile discuţii cu peda. Mi-e dor, mult prea dor.

Ce mai e nou în viaţa mea? păi..aşteptările. Aştept mereu să merg la Miha în weekend, să mergem la filme 3D, să mâncăm seara şi să spunem că e pentru ultima dată, să mă tachinez cu Bobo de câte ori ne întâlnim şi multe alte lucruri care îmi fac viaţa mai frumoasă.

Momentan sunt tot în aşteptare. Aştept cu mare nerabdare să merg acasă la Botoşani. Mi-e dor să râd cu Sarmi şi Suzana pană mă doare burta, să stau de vorba cu Andra şi să mă bată la cap ore în şir despre cât e de complicată viaţa ei sentimentală şi nu în ultimul rând de mama. Când mă gândesc la mama iarna, îmi vin în minte momentele în care mă întreabă înainte de somn ce vreau să-mi facă de mâncare pentru a doua zi, ca să fie sigură că face ce-mi place cel mai mult, mi-e dor să o vad intrând în casă cu multe portocale să-mi prăjească seminţe şi să-mi facă mâncarea mea preferata: cartofi copţiiiiiii !!!

Sarmi mă sună în ficare zi şi îmi spune că nu mai are răbdare să vin acasa. Nu mai e mult. Joi o să  plec. Sper să am o vacanţă cât mai frumoasă, ceea ce le doresc şi celor ce vor citi acest post.

Cam atat. Sper că mă mai citeste cineva! ;))

Published in: on December 13, 2010 at 7:42 pm  Comments (10)  
Tags: , , , , ,

LA MULTI ANI, DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE!!!

Astăzi trebuie să-i spun LA MULŢI ANI unei persoane speciale, o persoana care mi-a influienţat viaţa în mod pozitiv.

E o femeie superbă care mi-a călăuzit primii ani de şcoală, o învăţătoare care ştie să se facă înţeleasă, iubită, apreciată şi o mamă împlinită, cu un soţ minunat şi un copil pe masură.

De fiecare dată când o aud mă face să uit de toate grijile, să trăiesc amintirile trecutului, să-mi amintesc de primii ani de şcoală şi să-mi doresc să fiu din nou copil.

Vă mulţumesc pentru tot ce aţi adus frumos în viaţa mea şi pentru modul în care aţi avut răbdare cu mine pentru a ajunge unde sunt acum.

LA MULŢI ANI, SCUMPA MEA INVĂŢĂTOARE!!!


Published in: on November 8, 2010 at 11:29 am  Comments (2)  
Tags: , , ,

Funny:))

Tre’ sa recunosc faptul că m-am amuzat copios cu filmuleţul acesta. L-am gasit pe site-ul unui amic..E prea tare!

Gender differences:)))=)))

:)))..

Published in: on November 6, 2010 at 1:30 pm  Leave a Comment  
Tags: , ,

LA MULŢI ANIIIII, MIHA!!!

-pentru că ştie să radă cu poftă până te doare burta râzând de râsul ei..

-pentru că ştie să iubească frumos în fiecare zi..

-pentru că poate şi atunci când simte că o lasă toate puterile..

-pentru că e acolo când ai nevoie de un sfat..

-pentru că ştie să facă faţă la toate obstacolele din viaţa ei..

-pentru că te simţi bine în compania ei..

-pentru că e colega mea de campus..

-pentru ca e o prietenă pe care mulţi  şi-ar dori-o..

Pentru toate astea şi pentru multe altele, merită să fie sănătoasă, fericită, împlinită şi iubită!

LA MULŢI ANI, MIHAAAAAAAAA!!!!!

Published in: on November 4, 2010 at 8:58 pm  Comments (2)  
Tags: , , ,

La Multi Ani, Bianca!!!

Chiar dacă e târziu, am simţit nevoia să scriu acest post. Nu m-am putut abţine.

Astăzi este ziua uneia dintre cele mai speciale persoane din viaţa mea.

E o persoană deosebită, care prin voinţa ei mi-a dat mereu putere şi curaj să merg mai departe. Ea e prietena pe care simţi nevoia să o ai mereu aproape de sufletul şi inima ta.

E acea persoană care te farmecă dintr-un zâmbet şi te priveşte frumos şi calm de fiecare data.

O cunosc de 5 ani şi e neschimbată. Foarte rar am văzut-o plângând şi atunci încerca să se ferească. Ştia că dacă o văd plângem amândouă.

Din păcate anii trec şi odată cu ei şi se produc anumite schimbări. Facultatea a început şi ne vedem rar dar simt nevoia să o vad în fiecare zi. Zâmbetul ei imi este de ajuns ca să-mi mearga bine toată ziua.

Sper să creşti frumos în fiecare zi, să fii sănătoasă şi să treci cu bine peste toate sesiunile!:*

LA MULTI ANI, BIAAAA!!!

P.s. Hai gata şterge-ţi lacrimile :*:*:)))


Published in: on November 3, 2010 at 10:20 pm  Leave a Comment  
Tags: , , ,
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.