Mereu persoanele care îmi spun ”mai scrie ca îți citesc blog-ul” îmi dau așa un impuls să mai scriu.
Postul de astăzi e scris datorită unei discuții cu Simona, o prietenă din copilărie, căreia îi este la fel de dor ca și mie de vremurile petrecute împreună când eram mai mici. Discuția cu ea m-a făcut să-mi amintesc de multe și să-mi dau seama că încă nu e târziu să mă bucur de micile nebunii ale copilăriei (nu că nu aș face asta:))) ). Ne-am amintit împreună de o grămadă de fapte trăsnite din copilărie.
Astăzi mi-am mai amintit și de un lucru neplăcut din copilărie, cel mai neplăcut. Ziua de 15 iunie este o zi tristă pentru toate persoanele care l-au cunoscut pe tata. Dar asta e viața, mergem înainte. Sunt mândră de tatăl pe care l-am avut și chiar dacă mi-a fost alături doar 6 ani, totul a rămas clar în mintea mea.
Mda, asta e..
Momentan sunt acasă : Canada City:P..am terminat cu bine sesiunea și încerc să mă bucur din plin de vacanță. Mă relaxez la filme cu Sarmi și aștept să vină și la restul vacanța. Mi-am propus să citesc vacanța asta, și am început cu Dumnezeu nu joacă zaruri-Edmond Constantinescu și Idiotul-Dostoievski (vorba profului L.A.: ”nu se amesteca nimic în cap”).
E așa frumos acasă! Sper să mă reaxez cât mai mult și din toamnă să revin cu forțe proaspete!
Ai avut un tata deosebit, a atins multe inimi, a dat exempul pentru multi si a fost cu adevarat OM. Multi isi amintesc de el cu placere, a fost un om ce a dat exempul de bunatate, de dragoste fata de semeni, un tata exemplar. Dar oamenii buni si dragi parca pleaca prea devreme dintre noi. Ma bucur ca ai postat, astept noi postari si chiar si eventuale poze de la Canada City!
>:d<
ce bine de tine ca esti in vacanta….eu mai am o saptamana si ceva ….ufff abia astept sa uit si eu de scoala 3 luni:X:X….mai ales de FEAA:))))
poi multa bafta in continuare>:D<